Category Diversitati

Sa celebram…lampioanele

Am observat ca lampioanele au inceput sa capete tot mai multa importanta si sa devina o moda. Fie ca celebrezi ceva, comemorezi sau pur si simplu, te alaturi altora, lampioanele sunt cel mai simplu mod de a-ti face initiativa vazuta. Le aprinzi si apoi, incet, incet se ridica spre cer si se fac nevazute. Trebuie sa recunosc ca e un mod frumos de a sarbatori un eveniment. Aduc un plus de culoare si bun gust evenimentului. Unde se duc, nimeni nu stie dar se spune ca trebuie sa iti pui o dorinta atunci cand lansezi unul. Astfel, dorinta ta se va intamplini. Eu nu am avut ocazia, inca, sa particip la un eveniment cu lampioane, dar mi-ar placea tare mult sa cred macar pentru cateva secunde ca dorinta mea se poate implini...

citeste tot

Bani de imprumut

Un prieten bun din facultate m-a ajutat in Bucuresti cand am ramas fara bani. Mai aveam eu niste bani dar imi doream sa am mai multi banuti de distractie asa ca am apelat la el. A venit elegant si mi-a oferit suma imediat, spunand ca nu trebuie sa imi fac griji ca situatia se poate rezolva imediat si daca mai am nevoie sa mai apelez la sprijinul lui. L-am vazut schimbat fata de perioada studentiei acum era un adevarat barbat, cu serviciu constant si banos, cu un salariu mare si mult mai increzator in fortele proprii si plin de sine...

citeste tot

Povesti ciudate despre vin

Vinul rosu s-ar putea sa nu fie asa de bun pentru organism. Ati auzit vreodata despre paradoxul francez? Francezii mananca foarta multa mancare plina de grasimi si cu toate astea nu sufera de boli de inima. Vreme de multi ani oamenii de stiinta au crezut ca vinul rosu este cel care le da o speranta de viata mai mare si o longevitate uimitoare.

Un ingredient al vinului e resveratrolul, un antioxidant puternica care lupta cu fel de fel de boli, printre care si cele de inima, cancer, inflamatii de orice fel. Pe de alta parte, este posibil sa fi supraevaluat eficienta acestul polifenol. La inceputul lui 2014, cercetatorii de la Universitatea John Hopkins au publicat un studiu sugerand ca resveratrol nu e chiar asa de special si puternic...

citeste tot

Cat de mult iti place orasul tau?

Orasul meu e undeva in Ardeal. E un oras mic, unde intalnim si maghiari. Insa noi, adica romanii si maghiarii suntem prieteni. Imi place orasul meu tocmai fiindca e mic. Singurul dezavantaj e ca nu prea avem multe posibilitati de distractie. Si, daca stau bine sa ma gandesc, nici de shopping, nu prea putem avea parte. Imi place, insa ca avem o biblioteca faina si vasta. Tin minte ca pe vremea facultatii eram nelipsita de la biblioteca. Mai ales de la sala de lectura.

In tinerete mergeam si la Teatru National. Si imi placea. Avem si noi sala mica si sala mare. Am fost in ambele. In adolescenta mergeam constant la teatru, acuma nu prea mai am timp. Si nici nu prea am chef, daca e sa o spun, pe aia dreapta. Tot imi spun ca, cu prima ocazie cu care voi putea, voi merge...

citeste tot

Scrisorile lui Bellerofon

Hiponon, fiul regelui Glaucos al Corintului, a preluat unei victime a imprudentei sale, dupa o datina semanand cu judecata si verdictul unui for, de la Beller – Bellerofon. Tanarul merge pentru purificare in orasul Tirint din Argolida, la un prieten al tatalui sau, Proetus. Sotia regelui Pikketus, Antheea, se indragosteste de el si, nereusind sa il faca amant, chiar cu promisiunea tronului, il acuza inaintea sotului sau ca incalcase legile ospetiei, punandu-i in seama planurile sale.
Proetus foloseste pentru razbunare o cale ocolita: il trimite pe Bellerofon cu un mesaj la tatal Antheei, Iobate, rege al Liciei, cerandu-i acestuia sa implineasca osanda la moarte. Datorita vitejiei sale, eroul va scapa cu viata, trecand prin mai multe aventuri dramatice.
Prin „scrisorile lui Bellerofon” se i...

citeste tot

Speranta intr-o lume mai buna

Cred ca stiti cu totii, cat de greu este sa-ti duci traiul de zi cu zi in tara noastra. Nu stiu in alte tari cum este fiindca nu am calatorit deloc. Nu mi-am permis. Nu imi place ca sunt multi oamnei tristi, chinuiti de gandurul zilei de maine, si mai trist e ca si-au pierdut speranta intr-un trai mai bun. Sa stiti ca eu nu mi l-am pierdut. Eu chiar cred ca la un moment dat, toate astea vor ramane in spatele nostru si vom fi un popor fericit.

Si mie mi-e greu sa traiesc in tara asta, dar e tara mea si o iubesc. Puti oameni apreciaza ceea ce au. Mie mi-a trebuit ceva vreme sa invat sa fac asta.. Stiu ca peste un timp toate astea vor trece si vom putea zambi linistiti. Dar pentru asta e nevoie de speranta si optimism. Ar trebui sa functioneze daca toti am face asta...

citeste tot

Astept caldura

Suntem abia in februarie. De fapt as putea spune ca suntem in martie. Si inca tot nu simt caldura. Mie imi place sa umblu cat mai sumar imbracata. M-am saturat de geci, paltoane, caciuli, fulare si alte cojoace. Si oricum pierd mult timp imbracandu-ma. Fiindca si pe fii-mea, tot la fel de gros o imbrac. Deci pierdem timp pretios dimineata, cand ne pregatim de gradi. Vara e cel mai bine. Arunc pe mine o rochita , la fel si pe fiica-mea si gata. In maxim jumate de ora, iesim pe usa.

Mai imi place si ca putem sta afara, cat de mult doreste inimioara noastra. Cel putin asa am facut cand era D. mica. Ne trezeam de dimineata Faceam mancarea pe racoare, si apoi afara la umbra pana venea tati acasa. Sau cel putin pana cand ne palea foamea. Urcam in casa, mancam , si iarasi ieseam...

citeste tot

Peisaj de iarna 2013

Traiul la oras nu este si nici nu trebuie sa fie o piedica in fata admirarii naturii. Daca vara putem inspira adanc mirosul trandafirilor de la florarese, asortat bine cu esapament, iarna ne ofera o gama mult mai larga de placeri olfactive, vizuale si auditive.

Intr-o zi tipica de iarna, intr-un cartier al orasului, deschidem usa blocului si iesim la o plimbare invioratoare pe zapada proaspat ninsa cu cainele si copilul din dotare.

Incep totul cu o runda de patinaj artistic de mare valoare comica, chiar pe scarile de la bloc udate in prealabil de madame de servici, special pentru a le transforma in pationoar. Cainele si copilul raman in picioare, copilul rade, eu cad...

citeste tot

The Lone Ranger 2013 – un alt Johnny Depp

Am vazut probabil toate filmele cu Johnny Depp si nu pot sa zic decat ca este un actor incredibil de bun insa isi leaga rolurile prin aceleasi gesturi. Are el un fel de a-i juca pe toti eroii sai intr-o tenta comica, oricat de serios ar fi filmul, iar gesturile parca ii sunt comune unui cabotin. Totusi am vazut acum ceva vreme si un alt film, cu Johnny Depp in rolul unui vampir, filmul numit Dark Shadows. La fel de fictiv personajul ca si rolul lui. Omul asta a avut fel si fel de personaje de-a lungul carierei: a fost nebunul din Alice, a fost vampirul, a fost piratul comic si la fel de nebun, a fost indian, a fost cate si mai cate, cat si chocolate man, dar in filmul the Lone Ranger mi-a placut cel mai mult. Chiar daca isi pastreaza aceeasi linie dramatica.

citeste tot

Jocul în ploaie sau cum s-a transformat visul în realitate

Era o zi tristă de septembrie. Frunzele mureau pe rând, una câte una, iar cerul  plângea. Ioana, fata cu ochii negri şi părul de foc, privea deconectată cum stropii de ploaie dansau pe geamul de la camera ei. Îi plăcea când ploua, simţea că nu e singură, că şi arhanghelii, probabil din solidaritate, plângeau alături de sufletul ei. Avea 23 de ani, o garsonieră şi o pisică. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Molcomă, Ioana s-a îndreptat spre cuier, şi-a luat umbrela galbenă şi a ieşit la o plimare. ,,Nimic nu e mai frumos decât să te plimbi atunci când cercul sărută pănântul”, şi-a spus ea încet.

citeste tot